Blog

Poveşti la gura… sobei

Poveşti la gura… sobei

                 Este foarte posibil ca puţine poveşti să mai fie spuse azi la gura sobei, şi asta nu doar pentru că sobele au dispărut de prin casele noastre, ci şi pentru că spusul poveştilor, povestitul spontan, improvizaţia epică, povestea de dragul poveştii ne-au devenit obiceiuri tot mai străine.

                Şi cum să nu fie aşa, când soba a fost înlocuită de televizor, şi nu numai că adună familia în jurul lui, dar mai şi spune fel de fel de poveşti! Dar cu toate artificiile la care recurge „cutia magică”, cu toată muzica, lumina şi strălucirea la care apelează atunci când „povesteşte”, ceva esenţial le lipseşte poveştilor pe care le spune. Ceva ce numai un povestitor adevărat, în carne şi oase, poate să transmită, „un ceva” pe care cred că fiecare dintre noi l-a simţit atunci când vreun bunic sau vreo bunică începea să povestească…

            Şi dacă am apăsa butonul televizorului şi i-am da voie să se odihnească? Dacă am opri povestea virtuală, de cele mai multe ori limitativă tocmai pentru că le spune şi le arată pe toate fără a mai lăsa loc de nimic, şi am spune STOP!Tăcerea care s-ar lăsa în case ar fi numai bună pentru a lăsa inspiraţia să se facă auzită, ar trezi în noi plăcerea de a povesti şi de a împărtăşi, ar face ca seminţele de poveşti care sunt în fiecare inimă să încolţească şi să fie rostite.

            O astfel de seara experiment, în care fiecare membru al familiei, de la mic la mare, să devină povestitor, vă propun în articolul de faţă. Am să sugerez câteva idei pentru seara respectivă, astfel încât totul să fie o frumoasă şi de neuitat joacă, ce se va putea repeta iar şi iar, ori de câte ori veţi hotărî să spuneţi STOP! televizorului.
   Aşadar:
Stabiliţi o zi pe care să o declaraţi Ziua poveştilor -  zi în care, desigur, televizorul va dormi.

Laboratorul

Să fii pus să povesteşti aşa, pur şi simplu, tam-nesam şi hodoronc tronc, poate fi destul de … inhibant şi chiar să te blocheze (fie că eşti copil sau om în toată firea). De aceea, aici este momentul în care totul ia turnura unui joc!

Transformaţi camera de zi într-un laborator de poveşti. Sau îi puteţi spune Atelier, Fabrică sau … Aşa cum există laboratoare în care fizicienii, farmaciştii ori cofetarii experimentează, testează şi prepară fel de fel de lucruri, aşa poate exista şi un laborator de poveşti, în care ingredientele cunoscute şi cele secrete să fie combinate şi răscombinate pentru a obţine poveşti de tot felul .

            Ca orice laborator, şi cel de poveşti trebuie dotat cu instrumentarul necesar, cu recipiente şi ingrediente, astfel încât cei care vor face experimentul povestitului să aibă totul la îndemână.

            Cu ce dotăm Laboratorul de poveşti?


Foi albe de hârtie – cu linii sau fără linii
Creioane negre şi colorate
Carioci
Borcanele/ coşuleţe din hârtie pentru ingrediente (cunoscute şi secrete!)

Acum începe joaca!

          Povestiţi puţin cu copiii despre… poveşti. Ce sunt ele? Cum sunt ele? Ce conţin ele? Ce elemente le compun? Ce sunt personajele? De câte feluri? Ce acţiuni apar în poveşti? Unde se întâmplă acţiunea unei poveşti? Când? Cum se termină o poveste?

Enumeraţi elementele unei poveşti:

IMG_0008 (Small)

Stabiliţi câte borcane sau coşuleţe pentru  ingrediente sunt necesare în laboratorul de poveşti (eu propun 8, pentru: personaje principale, ajutoare, timp, loc, obiecte magice, acţiuni, ingrediente secrete, titluri).

coşulete

                     După ce aţi etichetat recipientele, umpleţi-le cu ingredientele respective. Scrieţi pe bileţele cuvinte care reprezintă elemente necesare într-o poveste şi puneţi-le în recipientele pregătite (de exemplu: prinţesă, rege, croitor, melc, albină, nasture, inel, pelerină, a fugi, a se ascunde, adevăr, bucurie, nicicând, niciodată, zi de zi, la castel, dimineaţa… desigur sortate pe cele 8 categorii). Fiecare participant la această joacă poate face mai multe propuneri, pentru ca posibilităţile de combinare, în momentul în care poveştile vor fi create, să fie mai multe.

             

 Povesti

                După ce aţi pregătit ingredientele, treceţi la prepararea poveştilor. Alegeţi din fiecare borănel/coşuleţ ingrediente, într-un mod aleatoriu, şi apoi treceţi la combinarea lor într-o poveste. Povestea poate căpăta o formă scrisă (urmând să fie apoi citită), se pot nota doar câteva idei (pe marginea cărora să se improvizeze în momentul zicerii) sau se poate improviza de la A la Z.  

 Ingrediente

După ce fiecare povestitor a combinat într-o poveste elementele, urmează cea mai frumoasă şi interesantă etapă a jocului: povestitul. În ordine alfabetică, de la mic la mare, ori aiurea, povestitorii vor spune pe rând, în faţa celorlalţi, povestea creată. La finalul poveştii, poate fi împărtăşită şi experienţa în sine, fiecare exprimând ce a însemnat pentru el acest joc, ce etapă i-a plăcut cel mai mult, unde a întâmpinat greutăţi, cum le-a depăşit…

De asemenea, cei care ascultă povestea pot formula aprecieri, pot pune întrebări legate de firul epic, pot face sugestii.

Dacă poveştile au căpătat o formă scrisă, ele pot fi adunate într-o colecţie, un prim volum intitulat Poveştile familiei X

Se poate întâmpla ca în familie să fie şi copii care nu ştiu să scrie. Asta nu îi împiedică pe micuţi să participe la experimentele din laboratorul de poveşti! În cazul acesta, se poate recurge la varianta desenată a poveştii (se ştie doar că o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte!), ori micuţul poate improviza pur şi simplu, combinând ingredientele notate (sau desenate) pe bileţelele extrase din borcănaşe.  

Ce aduce cu sine o astfel de seară şi un astfel de joc? Beneficiile sunt multe, mari şi mărunte, şi aproape imposibil de enumerat. Pe lângă plăcerea de a fi împreună şi de a petrece timp valoros în familie, pe lângă stimularea creativităţii, a spontaneităţii şi a încrederii, pe lângă valoroasele poveşti şi desene ce vor putea fi păstrate, pe lângă toate astea şi mai presus de ele rămâne BUCURIA.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Şi poate nu ar fi o ideea rea, ca înainte de a porni acest joc şi de a intra în Laboratorul de poveşti, să afirmaţi şi să subscrieţi la LEGILE UNIVERSALE ALE POVEŞTILOR – consemnate în MAREA CARTE DESPRE POVEŞTI (la paginile 1/%¤%#8)

Oricine are seminţe de poveşti în inimă!
Orice poveste este frumoasă, indiferent de cine o creează
Posibilităţile de combinare a ingredientelor de poveşti sunt infinite şi niciodată greşite
Dacă nu i se pune punct în mod intenţionat, orice poveste poate fi fără sfârşit
Frumuseţea unei poveşti nu ţine de lungimea ei
Din momentul creării unei poveşti, personajele prind viaţă şi încep să trăiască în Minunatul Regat al Poveştilor
Odată ce au fost creat, personajele dintr-o poveste vor fi pentru totdeauna
Povestea este întotdeauna o oglindă pentru cel care o creează. De aceea se şi zice: „Spune-mi ce poveste ai creat, ca să îţi spun cine eşti”.

O seară frumoasă şi de neuitat în lumea poveştilor!
Vezi si articolul

Raluca

Foto articol Ana Adam