Blog

Unde e Copilul din noi?

Unde e Copilul din noi?

Acum vreo 20 ani am mers pentru prima oara la un terapeut pentru ca ma simteam complet neadaptata la lume, la ce mi se cerea, ce se voia de la mine. La un moment dat, i-am spus  terapeutului “Eu vreau sa simt copacii, am chef sa imbratisez un copac” – eram in perioada in care imbratisam toti copacii din parc – iar atunci terapeutul m-a intrebat ceva ce mi s-a parut straniu: “Acum, in acest moment, cum ai proceda, care ar fi pasii ca sa imbratisezi un copac?”, noi fiind la etajul 2 din cabinetul lui, intr-o casa. Si fara sa ma gandesc, i-am spus: “Pai deschid fereastra, cobor pe cladire pana in strada, gasesc primul copac si il iau in brate … ah, si nu e nevoie sa ma misc de pe scaun, pot sa imbratisez copacul de aici”.

vulpile (Small)

Aveam 20 ani atunci. Si ma simteam, intr-un fel, tare singura in lumea mea si atat de diferita de toti ceilalti. Pentru ca eu, cu adevarat, puteam sa imbratisez copacii stand pe scaun la etajul 2 intr-o casa, in vreme ce asta nu se potrivea cu ceea ce credeau ceilalti. Copacul se poate imbratisa doar daca te ridici de pe scaun, iesi din camera, cobori scarile, iesi din cladire, mergi pe jos pana gasesti primul copac si atunci il poti imbratisa. Corect! Numai ca eu simteam ca o pot face in ambele feluri. Si era acelasi lucru.

Cam asa sunt toti copiii, toti copiii nostri sunt asa – nu exista granite, nu exista limite. Ei pot fi oriunde, oricand, orice. “Uite, mami, sunt o balena uriasa, inot in ocean si maninc krill, uite vine un rechin … cred ca o sa il sperii”, ma anunta uneori  baietelul meu de 5 ani, inotind prin casa, din living in dormitor. El este cu adevarat o balena atunci, constiinta lui e de balena, printr-o simpla alegere el experimenteaza balena, traieste cu toata fiinta lui balena.

sirene (Small)

Este ceea ce numim “stare de constiinta extinsa”.

M-am hotarat sa scriu acest mesaj in urma unor intamplari care pe mine m-au intristat profund, odata cu intrarea lui Toma in spatii de educatie, intamplari care, pe langa frustrare, iritare si dezamagire, mi-au adus, insa, si multe intelesuri legate de Copilul din noi, intelesuri pe care simt nevoia sa le impartasesc.

Pe baietelul meu l-am crescut dandu-i voie sa fie tot ceea ce este, regulile si limitele le-am setat cu mare blandete, uneori fiind chiar prea permisiva, pentru ca el sa ramana conectat cu aceasta magie a copilului, in care totul este posibil. Am lasat magia povestii sa se teasa si sa creasca in mod natural, cu multa libertate si incredere. Am facut povesti de cand a fost mic, am rezolvat probleme cu ajutorul povestilor, ne-am distrat cu ele, am plans si am ras, ne-a fost usor si greu, si intotdeauna povestile au fost prezente in noi si in viata noastra. Daca e furios pe mine, el se transforma in dragon si isi exprima furia aruncand foc si flacari pe gura lui de dragon. Daca e foarte suparat, deseneaza “supararea” pe  o foaie de hartie, daca vrea sa calatoreasca in spatiu, se imbarca in nava lui spatiala si imi descrie stelele si constelatiile, planetele. Daca are o problema, o pune intr-o poveste cu personaje si pot intelege ce s-a intimplat in viata lui, un eveniment care cel mai adesea l-a afectat. Daca simte sa tipe pentru ca inauntru e de tipat, tipa. Daca e de plans, plange. Daca e de ras si tropait, asta face.

poveste (Small)

Ce te faci, insa, cand se trezeste in timpul unui curs la care merge sau la gradinita ca vrea sa fie avion si sa zboare prin clasa? Sau daca i se pare total neinteresanta o sarcina sau ceva ce are de facut si se retrage in vreo poveste de-a lui si mormaie, sau canta, sau tipa?

Eu, atunci cind trebuie sa facem ceva, atunci cind e cu mine, il iau din poveste, ii spun ca acum avem ceva de facut si lasam povestea pe mai tirziu si cu blandete il aduc in ceea ce avem de facut. Dimineata, cand trebuie sa ne spalam pe dinti sau trebuie sa ne imbracam ca sa plecam, ori incorporez in povestea lui ceea ce avem de facut, ori ii spun sa lasam deoparte povestea pentru ca acum avem ceva de facut.

E o miscare acolo, o miscare naturala. Sfera si Punct. Dinspre sfera inspre punct. Si inapoi. Copiii traiesc intr-o expansiune naturala in care pot trai si experimenta absolut orice. Fara limite, fara granite. Aceasta e sfera. E calitatea intrinseca a Sufletului, care transcende spatiul si timpul, dimensiunea fizica, in care pot accesa continuturi din spatiul extins de constiinta. In care se pot conecta la constiinta universala sau la ceea ce Jung numea “inconstientul colectiv”. Copiii, la nastere, sunt inca nemijlocit conectati la aceasta calitate a noastra, ca Suflet. Cu vremea, aceasta se pierde, pentru ca pe noi oamenii si sistemul in care traim ne invata ca nu poti imbratisa un copac daca nu esti fizic linga el, ca nu poti calatori in spatiu, ca nu poti fi balena, etc.

unicorn (Small)

Mai mult decat atat, copiii, care inca au aceasta capacitate, care sunt diferiti de ceilalti – cei ce deja au fost supusi regulilor acestei dimensiuni, acestui sistem,  sunt pusi in cutiute, catalogati ca fiind dificili, diferiti, altfel. Mai mult decat atat, sunt incadrati si diagnosticati cu boli, gen autism, ADHD sau altele. Ei nu sunt normali. Nu sunt ca ceilalti care stiu ca nu poti calatori in spatiu, ca povestile nu exista in realitate, ci sunt doar niste inventii, ca monstrii si zinele sunt doar in carti. Copiii acestia care traiesc la nivel de Sfera sunt copiii “problema”.

Din punctul meu de vedere, acestia sunt copiii care nu au uitat cine sunt ei cu adevarat, in vreme ce ceilalti au uitat deja.

E important sa invatam sa functionam in aceasta lume, la fel cum e important sa pastram conexiunea cu Sufletul nostru. Sfera si Punct. Nu doar una. Nu doar cealalta.

Unde e Copilul din noi? – din noi, adultii, din noi cei mari care traim trezindu-ne dimineata, spalandu-ne, bandu-ne cafeaua rapid, alergand la birou, muncind toata ziua, stand toata ziua “facand” lucruri si nu doar “fiind”? Unde e copilul care vrea sa fie balena azi? Sau vrea sa imbratiseze un copac? Sau sa alerge prin parc fara tinta, sporovaind cu prieteni imaginari si cintind? Unde e copilul care azi nu are nevoie de “trebuie”, ci doar de “sunt”?

L-am uitat! Acum multi ani. Foarte multi. Cand mama sau tata, educatoarea sau profesorul, bunica sau bunicul ne-a spus “Nu mai face asa! E rusine! E rau! Nimeni nu mai face ca tine! Nu mai plange! Nu mai tipa! Vine balaurul si te mananca daca nu faci asta! Vine politia si te ia! E urat! E gresit! E pacat!” … si asa mai departe. Fiecare cuvant a taiat din aripile Copilului care eram. Fiecare cuvant a mai pus o caramida in platosa pe care a construit-o copilul ca sa nu il mai doara, ca sa fie iubit, acceptat. Ca sa supravietuiasca.

Eu, in acest moment, constienta de toate acestea, incerc sa gasesc un echilibru in ceea ce il priveste pe fiul meu. Cum sa il incurajez ca tot ceea ce este el este in regula, cand in spatiile actuale de educatie i se spune contrariul? Cum sa il invat sa se bucure de toate minunatiile vietii asteia fara sa piarda nimic din magia copilului si a povestilor, a tot ceea ce exista dincolo de ceea ce poate face practic? Cum sa respecte regulile, pentru ca si acestea sunt necesare – fara sa simta ca i se taie aripile?

Sunt intrebari care ma insotesc adesea in ultima perioada. Sunt intrebari la care nu am cu adevarat raspuns. Dar simt ca odata cu copiii nostri Viata ne da o imensa sansa de a ne reconecta la Copilul din noi. De a-l regasi  si de a-i da voie din nou sa fie. Doar sa fie. Si daca e plans, sa iasa plans. Daca e tipat, sa fie tipat. Daca e ria, sa ma tavalesc pe jos de ras. Si daca e cintec, sa cant pana la cer. Sa imi dau voie sa fiu dincolo de ce spune celalalt, de ce se cuvine si nu se cuvine, de ce e permis si nu e permis. Doar sa fiu.

sirena (Small)

In ceea ce il priveste pe fiul meu, il incurajez sa isi gaseasca propriul echilibru intre Sfera si Punct. Il incurajez sa fie tot si sa se traiasca plenar in magia povestii si a lui “a fi”, dar sa invete sa fie si doar un elev ascultator, de exemplu, sau sa taca atunci cand e de tacut, sa faca ceea ce i se cere cand i se cere. Sa respecte regulile si limitele. Sa invete miscarea dintre una si cealalta. Pentru ca ambele reprezinta Viata. Sfera si Punct.

Articol de Dana Iordache

Ilustratii articol:  Franceska  si Anthonya Benedek