Blog

Vacanțele copilăriei

Vacanțele copilăriei

Elementul care leagă toate experiențele vacanțelor mele este NATURA. Cel mai adesea îmi amintesc de vacanțele petrecute la bunici, acele vacanțe din care nu mai vrei să pleci acasă. Așteptam cu sufletul la gură călătoria cu trenul care mă transporta în ținutul dogoritor al Bărăganului.

sunset_in_the_village

De obicei, ajungeam seara, când toată lumea se aduna acasă în jurul focului din bucătăria de vară. Pe plită, mamaie făcea o mămăligă mare așa cum doar ea știa cel mai bine.

mamaliga_82618700

În tot acest timp, eu mă jucam pe lângă plită, băgam ciocanii în foc și mă jucam cu pisicile care așteptau și ele masa de seară. Când mămăliga era gata, toată lumea era deja la masă așteptând cu nerăbdare. O turna pe tocătorul de lemn cu o repeziciune și o precizie uimitoare. Apoi imediat, eu băgam cașul de oaie în ea, pe etaje. Pe masă, cel mai adesea, se găsea borș de legume sau de pește, brânză cu smântână produsă și pregătită chiar de mamie și laptele proaspăt muls. Mâncam afară, binețeles, acompaniați de cântecul greierilor și al câinilor care lătrau în tot satul. Mirosea a iasomie și a regina nopții. După masă, ieșeam iute de sub vița de vie care adăpostea bătătura și număram stelele sau admiram luna. Era cel mai frumos mod în care puteam să îmi închei ziua.

 

space-stars-road

Zilele vacanței de vară erau atât de lungi și atât de frumoase! Începeam dimineața devreme joaca, iar uneori mergeam și la câmp să îi ajut pe bunici. Cel mai mult îmi plăcea la grădina de zarzavaturi. Acolo întâlneam și mai mulți oameni, colegi ori prieteni de-ai bunicilor, plus nepoții lor. Cât era ziua de lungă ne jucam pe vad, ne bălăceam cu picioarele în apa cu care ei udau grădina, faceam castele de pământ, culegeam flori sau fasole, pliveam morcovii și adunam gândacii de pe cartofi. Cel mai spectaculos moment era drumul! Și asta pentru că mijlocul de transport era o căruță cu doi cai superbi, înalți și zvelți. Iar când tataie îmi dădea hățurile, eram în culmea fericirii. Nu era o problemă pentru mine mânatul cailor, mai ales că acești cai stăteau mereu cu urechile ciulite și ascultau întocmai vorbele lui tataie. Era o chimie între ei.

Când am crescut mai mare, aria mea de explorare s-a extins. Bunicii mă lasau acasă împreună cu ceilalți copii de pe uliță veniți și ei în vacanță. Poate că prin prisma educației care se acordă copiilor azi, asta poate părea o inconștiență, însă la acea vreme era vorba despre Încredere. Colindam de la unii la alții toată ziua, ne bălăceam la râu sau cutreieram pădurile.

padurea

Aveam tot felul de jocuri inventate de noi de care rar ne plictiseam. Probabil că mai deloc! Tot timpul era câte ceva de explorat, de colorat, de cântat, de dansat. Cea mai înaltă scenă pe care am performat vreodată a fost căpița de fân! :)

Îmi plăcea tare mult să merg desculță prin praful gros al uliței, să culeg prune de prin curțile vecinilor, să facem prajituri cu vișine ori să ne jucăm de-a dentistul.

Mai pe seară, după ce vacile veneau de la păscut și, după ce toate treburile gospodăriei fuseseră orânduite, mătușa mea aducea la poartă pentru toată lumea porumb fiert și pepeni ori cremă de zahăr ars. Toate astea în timp ce spuneam bancuri sau jucam cărți.

item0.rendition.slideshowWideHorizontal.masai-sunset-bob-d-dream-trip

Cu siguranță că sunt multe pozne și înțelesuri de povestit din acea perioară, însă când m-am gândit să scriu acest articol despre tabăra de la Luncani, mi-am dat seama că eu nu am cum să povestesc despre așa ceva deoarece eu nu am fost niciodată, ca și copil, într-o tabără. Și nu pentru că nu mi-am dorit, ci pentru că părinții nu au avut această posibilitate de a mă trimite într-o tabară.

Dacă e ceva după care tânjesc și care mă atrage cel mai mai mult în acest moment este această conexiune cu natura, o legătură care și la mine a fost mult diminuată în anii ce-au trecut. Nu spun aici că felul în care sunt azi educați copiii este greșit, că tehnologia a luat locul acestor jocuri în natură, că tot ea tehnologia îi face pe copii să nu știe cum să se comporte uneori sau să fie retrași atunci când sunt într-un contact direct cu ființe de tot felul, plecând de la oameni până la animale. Nu spun că asta e greșit. Este o realitate așa cum este ea, mai mult sau mai puțin conștientă și asumată. Însă, ce vreau eu să transmit aici este că, Experiența Directă cu natura, cu oamenii, cu animalele și cu tot ce ne înconjoară este poate cel mai bun mod de a învăța, de a ne deschide unii față de alții, de a răspunde mai plini de încredere provocărilor de zi cu zi.

luncani1

Așa că, dragi părinți de copii din această eră, vă invit să acordați atenție acestui aspect atât de minuscul, dar atât de valoros care este… petrecerea timpului în natură!!!

Aceasta va schimba cu mult relațiile dintre voi, va reduce presiunea și va crește veselia, va diminua controlul și va sădi sămânța Încrederii.

dealulzmeului

Înainte de a ajunge prima dată la Luncani, eram puțin îngrijorată din cauza lipsei de confort pe care o presupuneam. Imediat mi-am dat seama cât de puțin îmi trebuie ca să fiu bucuroasă! Este uimitor cum oamenii dintr-o asemenea adunare se solidarizează, nemaifiind separați de zidurile clădirilor, cât de ușor mă pot trezi dimineața în același timp cu natura chiar dacă m-am culcat târziu, cât de mult poate lega un foc de tabără și câteva cântece cântate sub clar de lună, sau cum nimeni nu crapă fără telefonul mobil pentru câteva zile… și exemplele pot continua.

luncani3

După cum spune și Visătorul, *exteriorul reflectă interiorul*, iar pentru a vedea asta, e nevoie să aruncați o scurtă privire a Mediului în care trăiți, asupra Relațiilor cu cei din jur, și asupra gradului de Încredere pe care îl aveți în această mare creație care așteaptă să fie explorată, descoperită și trăită!

Într-un final, Noi Alegem, fie că ne place să vedem asta cu adevărat sau nu.

child

Ce aleg?

Aleg să mă închid în casă sau aleg să mă deschid către noi aventuri?

Aleg să dau vina pe ceilalți sau aleg să îmi văd propriile neputințe și judecăți reflectate de celălalt?

Aleg să trăiesc sau aleg să supraviețuiesc?

Aleg Încrederea în Marea Creație sau aleg o scuză, o ușă din dos?

Pe toți cei care ve-ți alege să veniți în tabăra Briza, vă aștept cu mare drag! Colina Lunii și Dealul Zmeului ne așteaptă de asemenea, doar să ne dăm voie să auzim chemarea!

Mai multe detalii și înscrierea în tabară le găsiți aici.

Vă doresc o Vacanță de neuitat, plină de jocuri și joacă, o vacanță care să ne readucă Libertatea de a FI noi înșine!!!

Laura