Blog

POVESTE CU UN PITIC – Alexandra Tran

POVESTE CU UN PITIC – Alexandra Tran

Un pitic albastru, cu hăinuțe de ceață, locuia liniştit într-o ciupercuță de porțelan.  În fiecare zi, după ce își scutura ideile de praf și curăța cuvintele de rugină, pleca la plimbare cu cățelul de usturoi.

ciupercuta

Într-o zi, după ce piticul și-a plimbat cățelul de usturoi, a decis să își cumpere o pereche de pantofi din note muzicale. În magazin, piticul de porțelan s-a întâlnit cu matușa lui, doamna Pitic de Cuvinte. Aceasta îi spuse:

- Vrei să vii la mine în seara aceasta ca să nu mai îngheți de frig în ciupercuța ta care nu are nici uși și nici ferestre?

- Da, spuse piticul foarte fericit. La ce ora trebuie să ajung la căsuța dumneavostră de gheață luminoasă, unde este mai multă lumină și căldură?

- Poți ajunge la căsuța noastră de gheață luminoasă la ora 18:00, pentru a te putea juca cu unchiul tău fotbal. Să știi că vom avea o surpriză pentru tine!

- Sunt nerăbdător să aflu ce cadou voi primi. Pe curând mătușă!

- Pe curând, nepoțelule!

Așa că, după ce îşi cumpără pantofii, piticul nostru se îndreptă spre casuța lui, așteptând ca ceasul să indice ora potrivită pentru a ajunge la mătușa lui. Mătușa era încă la cumpărături, pentru a face o surpriză piticului. Ea a cumpărat: o carte de fum, o ceașcă de dantelă, un creion de întrebări și o floare de argint, sperând ca piticului să-i placă aceste daruri. Matușa a ajuns acasă cât de repede a putut pentru a se aranja. Doamna de Cuvinte își aranjă părul în oglinda de ciocolată şi s-a îmbrăcat, luându-și bluza de vînt, fusta de speranțe, pantofii de rugină și broşa de praf. A sosit și piticul nostru chiar la timp. Doamna de Cuvinte a propus să meargă pe pajiștea de praf și să se răcorească cu o ceașcă de ceai de lumină. Unchiul și piticul au acceptat ideea. După ce s-au răcorit, ei s-au legănat în leagănul de ceară, sub norișorii de șoapte. S-a făcut seară, iar piticul nu a plecat. Acum el mănâncă niste fructe de nimic pentru a dormi mai bine. Apoi, toţi trei s-au dus la odihnă. Când s-au trezit a doua zi, era trecut de ora 12:00. Mătușa i-a facut bagajul piticului de porțelan, punându-i în geamantan: un joben de mucegai, un costum de rugină, o lumânare de lemn, o cheie a întunericului și o prăjitură a îndoielilor.

- Mulțumesc, matușă, pentru tot ce mi-ai dăruit!

- Cu plăcere, te mai aștept și altă dată!

De atunci, în fiecare lună, doamna Pitic de Cuvinte îi trimite nepotului său o scrisoare de gelatină, o acadea de metal și o pătură de porțelan. Iar când piticul a mers la cumpărături, i-a cumpărat doamnei Pitic de Cuvinte un curcubeu de lână, ca să şi-l pună la gât, ca fular.