Blog

Călătoria inimii mele

Călătoria inimii mele

La Briza am dansat, am cântat, am respirat însoţiţi de inima noastră. Am navigat cu bucurie în povestea inimii. Fiecare inimă este unică, specială şi are propria sa poveste.

“A fost odată ca niciodată  o inimă care era din corpul meu. Ea a călătorit prin Franţa, Dubai în inima Andradei, Marea Neagră, Egipt şi în America. Şi haide să începem.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Călătoria din Franţa a fost un dezastru. Pentru că  inima mea a ajuns la un teatru ea a fost atât de surprinsă încât a luat-o razna. Agintându-se şi felicitându-i pe cei de la teatru. După aceea oamenii legii de acolo au dus-o într-o ţară liniştită. Acolo a fost o călătorie mult mai liniştită. Într-o zi, inima a hotărât să se cazeze într-un apartament în care stătea şi prietena  sa Giulia şi Violeta. După câteva zile, ea a spart din greşeală o vază din lut care costa foarte mult. După ce inima o plătise, ea s-a mutat din nou în inima Andradei, unde era căldură, linişte bunătate şi prietenie. Acolo s-a întâlnit cu Enya. Inima s-a certat cu Enya, iar ea a plecat la Marea Neagră pentru a se relaxa pentru o săptămână.

La Marea Neagră apa era prea mare şi a decis să plece în Egipt.

Ea era foarte bucuroasă pentru că şi-a găsit după mult timp locul potrivit.  Ea a hotărât să locuiască în Egipt.” (A)

„A fost odată ca niciodată o inimă care voia să ajungă în centrul fiinţei sale. Primul pas era să ajungă în Las Vegas, dar a luat un alt avion spre Paris. Acolo s-a întâlnit cu inima lui Tudor. Ei au fost la multe întâlniri, dar inimioara a aflat că o înşeală. Şi-a luat primul avion  spre Las Vegas. La clasa I. Trebuia să ia de acolo trofeul muzical, dar la concurs a concurat cu cea mai bună cântăreaţă din lume, pe nume Giulia. Inimioara mea a învins-o. Când a avut loc premiera Giulia a împins-o şi a scăpat trofeul în apă. Inimioara a luat o plută şi a luat trofeul.

A ajuns în centrul fiinţei. Acolo s-a întâlnit cu mai multe inimi.” (D

69637-357x237-Valentine_games3

‚,A fost odată ca niciodată o inimă furată de evreul Caraba Conicihuka. Ea trebuia sa ajungă în creierul lui Flakamarakala. Ea începea călătoria.

Prima oară trebuia să ajungă la Kalabuka să ia prânzul la centrul de muzică Nerocckkk.  Pe inimă o cheamă Violetta. Ea avea o rochie albastră de aur, flori, parfum şi sclipici. Când trebuia să plece din Tenerife a fost capturată de evrei.  A trecut printr-o mulţime de experienţe provocatoare până să ajungă la destinaţie.

Până la urmă a ajuns la destinaţie adică în centru fiinţei.” (B)

,,A fost odată ca niciodată o inimă. Ea  nu avea unde să stea. A plecat să îşi găsească un om care nu avea o inimă. A mers la o fată care credea că nu avea inimă. Fata avea o inimă,  iar inima ei i-a spus inimii mele:

-          Du-te în drumul tău! La fata mea să numai vii!

Inima noastră a plecat din Italia spre Australia. În drum spre Australia ea a întâlnit un băiat care nu avea inimă, iar el i-a zis:

-          Nu vreau o inimă. Vreau să rămân rău.

Ea a plecat şi mai departe şi a fost nevoită să ia avionul până în Australia şi atunci nu a vrut să mai simtă nimic şi s-a aruncat cu paraşuta. A simţit că parcă zboară. I-a plăcut mult. Acolo nu a fost nici un copil fără inimă şi a fost nevoită să conducă o barcă peste mare. Când a ajuns în Japonia, a mâncat şi apoi a plecat spre România. Acolo a găsit o fată micuţă de şase ani care a avut un defect şi nu avea inimă. Inima a fost implantată în pieptul fetei şi a rămas acolo până a murit.”(R)

,,A fost odată ca niciodată o inimă care vroia să găsească un corp. A plecat în lumea zombilor unde s-a întâlnit cu un Boss care avea patru braţe şi patru buzdugane. Atunci inima şi-a luat sabia şi i-a tăiat picioarele. După aceea a ajuns într-un sat unde erau zombii. S-a dus mai departe şi a ajuns într-un loc unde erau roboţi. Unii roboţi aveau patru picioare cu două lasere, iar cei cu două picioare dădeau doar cu unu. Inima nu şi-a găsit nici un corp aşa că a plecat mai departe. A ajuns pe insula animalelor. Erau doar animale. Inima nu a găsit pe nimeni acolo. A plecat şi a ajuns pe o lume plină cu oameni. Acolo a găsit un om pe nume Andu şi a intrat în corpul lui.” (A)

,,A fost odată ca niciodată o inimă. Inima a mers într-o pădure. A fost atacată de lupi de ciocolată. Inima şi-a luat săbile şi i-a tăiat. După aceea i-a mâncat. La ora 24 a adormit. La ora 9 s-a trezit şi în faţa ei a zărit un loc imens. L-a traversat cu barca. Pe drum inima a fost atacată de trei rechini de napolitană. Răzvan i-a săgetat dupa care i-a mâncat. Sau mai întâlnit cu doi hipopotami de pere. Răzvan i-a săgetat şi s-a înfructat din ei.

Pe drum a zărit o imensă prăpastie. Oare cum să o treacă? Un grifon a ajutat-o pe inimă. Inima l-a îmblânzit şi au zburat împreună. Ei au mers împreună prin savane. Mergând au observat în faţă un canion. Au  încercat să zboare deaspura canionului dar grifonul a căzut, iar Răzvana a sărit şi a salvat grifonul. Mai mergând două ore a mai mâncat nişte zebre de îngheţată. Şi într-un final a ajuns la destinaţie în oraşul Inimilor. Era foarte fericit şi s-a întâlnit cu inima lui Andu şi a lui Andre.” (R)

,,Eu am fost trei săptămâni în Chicago, Londra şi Paris. M-am simţit bine la fel ca şi inima mea. Am vizitat multe locuri la fel şi inima mea. M-am simţit bine la fel ca şi inima mea. Călătoria de fapt nu a fost a mea ci a inimii mele pentru că bucuria mea a început de la inimă.” (E)

 rainbow-heart-clipart

Poezia inimii mele

,,Mâinile sunt prelungirile inimii;

Doctorul viselor;

Pentru ce avem inimă?! Să iubim!;

Filmul de amintiri nu îl vizionezi în fiecare zi;

Pentru ce avem suflet? Ca să dăruim din suflet;

Boala se tratează cu muzică iar sufletul cu dragoste;

Fericirea este asemenea unui tablou, nu se dă jos singur doar noi îl putem da jos;

Prietenia este asemenea unui izvor creşte şi tot creşte;

Când scrii o poveste îţi scrii pe foaie ideile şi emoţiile;

Nu ai timp să vorbeşti dar ai timp să iubeşti;

Dacă o portocală este mucegăită pe dinafară nu înseamnă că este şi pe dinăuntru;

Dacă nu poţi merge în două picioare mergi pe patru picioare;

Mâinile sunt prelungirile inimii;

Dacă nu ai bucurie atunci nu ai idei;

Gândeşte pozitiv şi atunci totul se transformă în bine;

Ştii să gândeşti o problemă de matematică, dar nu ştii să iubeşti;

Viaţa nu înseamnă doar ştiinţă şi teorii, înseamnă o iubire adevărată, o călătorie palpitantă în inima ta;

Dacă întinzi mână către cer,  poţi ajunge la stele;

Dacă speli un geam, tot mai rămân urme;

Nu poţi deschide uşa viselor, decât cu INIMA.” (D.B.)

Iar călătoria inimii noastre merge mai departe. Povestea inimii nu se termină niciodată.

 

Andrada Toma